Importanţa comunicării. Spune la timp ce gîndeşti!

Autorul Mihaela Pascu spune că s-a luptat multă vreme cu exprimarea nemulţumirilor legate de o situaţie sau de actiuţnile unei alte persoane. La fel de multă vreme, nu a ştiut cum să reacţioneze atunci cînd cineva devenea agresiv verbal.

A învăţat însă că doar oamenii slabi sunt agresivi prin cuvinte şi că oamenii puternici ştiu să se folosească de comunicare ca de un instrument extrem de eficient pentru a ieşi cu succes (şi cu mîndria intactă) dintr-un astfel de conflict.

În continuare vă invităm să citiţi gîndurile şi explicaţiile autorului.

 În toamna anului trecut, un om drag care fusese o vreme plecat din Bucureşti s-a simţit exclus, la întoarcere, din "grupul" nostru de prieteni. Am adăugat ghilimelele ca să indic faptul că nu există un grup.
Prietenii mei au interese diferite, nu ieşim în "gaşcă" şi suntem prea puţini (totuşi, suficienţi) cei care ne adunăm la cină cel puţin săptămînal.

Acest om care s-a simţit exlus dintr-un grup (doar aparent) nu şi-a exprimat îngrijorarea la momentul acela şi a ales să se îndepărteze treptat. Relaţia noastră s-a răcit, iar eu am considerat că de cealaltă parte există motive întemeiate.

Cum nu sunt omul care ţine cu dinţii de prieteniile care aparent nu mai funcţionează, am renunţat. Cînd am aflat, luni de zile mai tîrziu, motivul acestei îndepărtări, se şterseseră prea multe şi crescuse o prea mare neîncredere pentru ca lucrurile să mai fie vreodată la fel.

Este doar un exemplu, prin care poate aţi trecut şi voi, al modului în care lipsa comunicării poate să afecteze o situaţie. Pe de altă parte, atunci cînd alegem să comunicăm ceva, trebuie să avem grijă ca mesajul nostru să nu fie înţeles greşit.

 Dacă nu ştim cum să aplanăm conflicte verbale, putem să luăm lecţii şi să ne învingem această teamă (pentru că este, în mod cert, o teamă). Putem să ne depăşim acele trăsături pe care le vedem ca pe nişte limite.

Noi singuri ne suntem limite, în cele mai multe dintre situaţii. Să comunicăm, deci, eficient.
Să spunem celorlalţi ce vrem, ce aşteptări avem şi ce nu putem accepta.

Să nu aşteptăm în tăcere, imaginîndu-ne o mie de posibilităţi (de prea puţine ori, pe cea reală), folosindu-ne imaginaţia într-o direcţie distructivă.

Comunicarea este un dar pe care trebuie să îl apreciem pe măsură!