4 semnale pe care le transmit picioarele

Oricît de mult te-ai strădui să-ți controlezi tonul vocii, mimica sau postura corpului, în unele situații picioarele te dau de gol.

Experți în interpretarea limbajului corpului suntem aproape toți, însă ne limităm să observăm doar partea de sus a corpului, decodificînd aproape inconștient mesajul.

Joe Navarro susține că picioarele sunt cele mai sincere părți ale corpului, pentru că nu avem aproape deloc control conștient asupra lor.

De ce picioarele nu pot fi convinse să mintă cu sînge rece și cum să descifrăm mesajele celor mai comune poziții?

Picioarele transmit informații valoroase despre ce simțim, gîndim și intenționăm să facem. Mihaela Stroe susţine că: „Cercetările științifice din ultimii ani au arătat un lucru interesant: cu cît o parte a corpului este situată mai departe de creier, cu atît suntem mai puțin conștienți de ce anume transmitem la acest nivel“.

Lipsa de mișcare a picioarelor poate semnala că persoana respectivă minte, dar poate însemna  că e şi temătoare, timidă ori precaută.

Iată care sunt cele 4 semnale pe care le transmit picioarele:

Semnale de confort

– un exemplu sunt picioarele vesele (happy feet).

De obicei, le vedem la copii, însă și la adulți, cînd se bucură de ceva.

În momentul în care primim un cadou sau o veste bună,

în urma căreia intrăm într-o stare de bună dispozoţie,

inconștient, ne ridicăm picioarele de la nivelul solului, țopăim.

Semnale de disconfort

– apar cînd nu ne simțim bine în acea situație.

Putem observa retragerea picioarelor cînd nu ne convine ceva.

Sau chiar reorientarea vîrfului piciorului dinspre persoana respectivă în altă parte

atunci cînd vrem să scăpăm de ea sau chiar încrucișarea gleznelor.

Semnale de încredere în noi înșine

– cînd avem încredere în noi, picioarele sunt pe podea,

ușor depărtate, la o distanță egală cu cea a umerilor.

Dacă unul dintre picioare este înainte, suntem siguri pe ceea ce spunem.

Semnale de intenție

– ale noastre sau ale persoanelor din fața noastră.

Un exemplu ar fi într-o întâlnire, în momentul în care

se spune ceva și suntem de acord cu acea părere,

fără să vrem (inconștient), schimbăm direcția picioarelor spre interlocutor.

Dacă nu suntem interesați, le orientăm spre ușă sau în altă direcție,

ca o consecință că nu ne convine acel lucru.