Pentru a fi de neînlocuit, trebuie să fii diferit.
Acesta este unul dintre cele mai complete mini-articole scrise de Andy Szekely, după cum confirmă chiar el însuşi acest lucru.
Mai exact, nu are toate detaliile posibile, dar acoperă o gamă foarte vastă de experienţă umană.
Concret, sunt 5 stadii ale îndeplinirii visurilor:
Degeaba stabileşti obiective dacă ele nu se aşează pe intenţii bine definite.
Intenţia e diferită de obiectiv în sensul că se referă la ceva ce vrei să realizezi în comuniune cu cei din jur şi în relaţie cu binele general.
Obiectivul poate fi foarte individualist, chiar egotic, dar intenţia este în afara ego-ului.
Un exemplu de intenţie: vreau să creez un context în care oamenii să se dezvolte în mod autentic.
Obiectivul este un rezultat concret, o ţintă.
Cu cît este mai specific, cu atît mai mari sunt şansele să fie atins.
De multe ori obiectivul are nevoie de energia ambiţiei pentru a fi atins.
(Intenţia are nevoie de energia intuiţiei pentru a fi realizată).
Un exemplu de obiectiv poate fi proiectul BOOTCAMP. Taberele de training sunt obiectivul aliniat cu intenţia de a crea un context în care oamenii se dezvoltă în mod autentic.
3. Crede că e adevărat şi posibil
Locul în care te poţi autosabota, indiferent de intenţie sau obiectiv, este sistemul tău de credinţe.
Henry Ford spunea: Dacă tu crezi că poţi, sau crezi că nu poţi, ai dreptate în ambele cazuri.
Verifică în ce măsură crezi că poţi şi că meriţi să îţi îndeplineşti intenţia şi obiectivul.
Dacă nu ai suficientă convingere că este posibil pentru tine, caută pe cineva care a reuşit deja.
Dialogul cu acea persoană te-ar putea inspira să te automotivezi.
O altă modalitate să îţi creşti gradul de convingere este să reduci standardele de performanţă.
Alegerea depinde de stilul tău…
Acesta este stadiul cel mai… “ciudat”.
Oamenii de succes au o asemenea încredere că ceea ce visează este posibil, încît le vine uşor să se comporte ca şi cînd visurile lor s-au materializat deja.
Gîndeşte-te: cum te mişti, cum respiri, cum comunici, cum te exprimi, atunci cînd ai realizat deja ceea ce îţi doreai.
Şi mai ales… cum îi inspiri pe ceilalţi cu această atitudine (cum îi inspiri să contribuie la visul tău).
Ce-ar fi dacă în mintea ta gîndurile ar curge astfel:
“Indiferent ce s-ar întîmpla, nu mă voi opri niciodată, pentru că viaţa înseamnă mişcare, iar mişcarea înseamnă creaţie. Orice fiinţă care nu creşte, începe să moară puţin… iar eu vreau să cresc.”
Cînd ai o astfel de atitudine sunt şanse mari ca obstacolele să devină etape de parcurs în loc de ziduri impenetrabile.
Cu această gîndire şi cu disciplină suficientă este practic exclus să nu reuşeşti.
P.S. Unii oameni îmi spun: Da, dar dacă pe parcurs îmi dau seama că de fapt obiectivul nu e bun pentru mine şi că vreau altceva. Atunci le răspund: Ai sărit peste stadiul 1…