Dezvoltarea resurselor umane...în aer liber!

Pînă nu demult, angajatul părea că este un robot care este pus în funcţiune luni dimineaţa şi scos din funcţiune vineri seara, după care era liber să facă ce vrea, desigur dacă mai era în stare.

Acum însă, treptat, tot mai multe firme apelează la tot felul de traininguri specifice unde încadrează mai multe tipuri de activităţi, ca de exemplu acelaşi training, doar că outdoor (în aer liber / în afara biroului).

Scopul acestor activităţi este de a-i face pe angajaţi să interacţioneze între ei mai mult, de a forma echipe - aşa numitul "teambuilding".

Managerii firmelor performante ştiu foarte bine că, pe lîngă un salariu adecvat, trebuie pus accentul şi pe spiritul de echipă.

Inclusiv pe conlucrarea cît mai eficientă în cadrul echipei şi pe crearea unui climat organizaţional care încurajează participarea, comunicarea deschisă, iniţiativa fiecărui angajat.

Un mijloc propice pentru atingerea acestor obiective este trainingul outdoor, avînd în vedere că acesta, chiar prin natura sa, precum şi prin adîncimea celor trăite are implicaţii în planul fizic, psihic şi emoţional al omului.

Ştim foarte bine că emoţiile sunt cele care lasă urmele cele mai adînci în noi.

Trainingul outdoor foloseşte ca tehincă de training: pedagogia experienţială, adică învăţăm prin experienţă (learning-by-doing).

• are loc în natură

• are o componentă fizică

• implică consecinţe imediate în cadrul activităţilor

• lucrează cu provocări şi cu experienţe limită

• foloseşte ca mediu un amalgam de sporturi naturale clasice, aparate artificiale cît şi o paletă largă de activităţi pentru dezvoltarea încrederii sau de rezolvare de probleme

• grupa sau echipa sunt un promotor important al schimbării

Simon Priest, unul dintre teoreticienii cei mai marcanţi ai trainingului outdoor vorbeşte despre 4 tipuri de programe outdoor:

Primul tip, pe care îl numeşte programul recreaţional, (care este confundat cu trainingul outdoor de multe firme şi de manageri de resurse umane) constă din activitatea outdoor propriu-zisă, care produce schimbări la nivelul sentimentelor, dar nu are nici un efect de dezvoltare asupra organizaţiei.

Al doilea tip, cel al programelor educaţionale care implică deja evaluare, iar activităţile sunt planificate conform necesităţilor clientului. Aceste programe produc deja schimbări în gîndire.

Al treilea tip de program este programul de dezvoltare, sau trainingul outdoor, care produce schimbări comportamentale.

Al patrulea tip de program, programul redirecţional este adresat unor indivizi cu comportament disfuncţional şi se foloseşte ca metodă de terapie.

Pe lîngă activităţile provocatoare, care implică mai ales psihicul, în cadrul trainingurilor outdoor există nenumărate exerciţii sau proiecte de învăţare.

Prin aceste proiecte de învăţare participanţii au ocazia să-şi exerseze şi să-şi îmbunătăţească, într-un mediu total diferit de cel de la locul lor de muncă, deprinderile şi abilităţile pe care le au.

Dar şi impactul unei atitudinini pozitive în rezolvarea problemelor de zi cu zi.

În acelaşi timp nu trebuie să uităm că o serie de insuccese implică pierderea motivaţiei din partea participanţilor, motiv pentru care este foarte important să alegem gradul de dificultate al exerciţiilor în funcţie de aptitudinile echipei.

Un training outdoor experienţial conţine atît exerciţii simple, care au ca scop primordial cunoaşterea reciprocă, cît şi proiecte complexe.

Aceste proiecte implică deja o gîndire strategică şi un management adecvat al resurselor şi al timpului, poate să aducă ceva nou chiar şi pentru un manager experimentat.

Aceasta se întîmplă tocmai din cauza faptului că un training outdoor experienţial ajută atît echipa cît şi pe individ să se autocunoască şi să se autoevalueze. Astfel se ajunge la o creştere a performanţei individului şi a echipei.

Chiar dacă principalele activităţi din cadrul unui training outdoor sunt stabilite din timp de către training de furnizorul acestuia şi  de comun acord cu reprezentantul clientului, poate suferi modificări pe tot parcursul său, în încercarea de a atinge obiectivele prestabilite.

Un training outdoor adevărat este condus avînd în vizor atît activităţile, cît şi individul şi echipa.

Problema sau sarcina din cadrul unei activităţi nu poate fi soluţionată dacă nu suntem atenţi la necesităţile individului şi ale echipei.
Neluarea în calcul a acestor aspecte poate duce la neatingerea obiectivelor, la lipsa de motivaţie a pariticipanţilor.

În cadrul evaluării activităţilor pot ieşi la suprafaţă probleme, lipsuri de la locul de muncă (cum ar fi lipsa orientării către client, superficialitatea, probleme de comunicare, lipsa încrederii, a iniţiativei), care nu erau printre obiectivele trainingului, dar care trebuie recunoscute şi tratate ca atare, cautîndu-se rezolvarea cu contribuţia grupului.

Prin exersare, modelele de rezolvare se imprimă în mintea participanţilor, astfel transferîndu-se şi în viaţa de zi cu zi de la locul de muncă.
Respectînd ciclul format din planificare, executare, evaluare, implementare, un training outdoor poate schimba durabil şi măsurabil comportamentul şi atitudinea participanţilor.
Acest lucru nu se întîmplă în cadrul unui program de tip eveniment outdoor.

În funcţie de obiectivele specifice ale programului, rezultatele unui training outdoor experienţial pot fi:

• mai mare încredere în sine pe plan individual

• accelerarea integrării noilor angajaţi în organizaţie

• toleranţă sporită pentru alte păreri

• funcţionarea mult mai eficientă a echipei

• comunicarea mai deschisă în cadrul echipei

• ataşarea mai profundă de indivizi, de echipă şi de scopul organizaţiei

• diferenţele de personalitate sunt percepute ca o valoarea adăugată a echipei şi nu ca o lipsă de omogenitate

În ciuda faptului că rezultatele unui training outdoor experienţial se leagă mai mult de dezvoltarea individuală, acesta ocupă un loc important şi bine meritat pe paleta de cursuri menite să contribuie la dezvoltarea angajaţilor din diferitele organizaţii.